Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Sus în curtea cea domnească

                        Sus în curtea cea domnească,

                        La domnia din Bârlad,

                        Şade tânăr domnul Vlad –

                        Sub căciula-i ţărănească

                        Pe-a lui umeri plete cad.

 

                        Astfel şade trist şi rece

                        La ospăţul luminat

                        Din domnescul lui palat,

                        Cu priviri crunte şi rece,

                        Cu-ochiul negru înfundat.

 

                        Faţa palidă şi tristă,

                        Manta-i neagră pe-umeri tari,

                        Faţa spână, ochii mari –

                        Astfel trece în revistă

                        Pe boierii lui cei mari.

 

                        Ici bătrâni ca iarna albă,

                        Munţi cu fruntea de arginţi,

                        Şoptesc dulce şi cuminţi –

                        Colo tinereţea dalbă

                        Cu râs mult şi fără minţi.

 

                        Femei palide, frumoase,

                        Feţe blânde, ochi de foc,

                        Ce în gene li se joc

                        Şi-a lor raze luminoase

                        Printre cale-şi cată loc.

 

                        Sala-i mare, strălucită,

                        Masa-i albă, oaspeţi mulţi,

                        Vorbe dulci să tot asculţi,

                        Chiar lumina-i îndrăgită

                        De ochi lucii, de ochi mulţi.