Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Romancero espańol

                        A. – De ce plângi, o, dona Diana,

                        De ce ochiu-ţi lăcrimează?

                        Nu eşti sântă şi frumoasă

                        Ca o dramă spaniolă?

                        Ştii: don Manuel, perfidul,

                        Inconstant iubeşte-o altă,

 

                        Alta brună, dulce, pală,

                        Ca o noapte-a primăverii.

                        D. – Nu-i aceea ce mă doare,

                        De ce inima mi-e-amară,

                        Căci don Manuel ş-acuma

                        E fidel ca totdeauna;

                        Dar aceea ce mă doare

                        Şi-ochii mei îi fac să plângă

                        Este că Negruzzi Iacob

                        M-a tradus în româneşte.

                        A. – Şi de ce tu să te superi,

                        Ideal al lui Moretto,

                        Au în limba cea germană

                        N-au tradus ei comedia,

                        Ei, străinii! îns-EspaDa

                        Te adoră, o, Madona,

 

                        Cum mi te-a creat Moretto.

 

                        D. – Nici n-aş plânge, caro mio,

                        De ar fi traducţiune;

                        Rea or bună, ea nu schimbă

                        Din valoarea mea internă.

                        Dar Negruzzi, mio caro,

                        El a scris o comedie,

                        Comedie-originală:

                        Viclenie şi amor. Acolo mă văd pe mine, Figurând sub nume – Elena,

                        Iar pe Manuel, il caro,

                        Văd că mi-l numesc Costică.

                        Dară cum c-a imitat-o

                        Nici n-o spune, nici n-o scrie,

                        Ci pe mine mă sileşte

                        Să recit la versuri rele

                        Care sună ca drimbala

                        A ursarilor gitani.

                        A. – De-a făcut asta Negruzzi

                        Cu Madona lui Moretto,

                        Atunci eşti nenorocită

                        Dona Diana, dona Diana!