Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Revedere

                        – Codrule, codruţule,

                        Ce mai faci, drăguţule,

                        Că de când nu ne-am văzut

                        Multă vreme au trecut

                        Şi de când m-am depărtat,

                        Multă lume am umblat.

 

                        – Ia, eu fac ce fac de mult,

                        Iarna viscolu-l ascult,

                        Crengile-mi rupându-le,

                        Apele-astupându-le,

                        Troienind cărările

                        Şi gonind cântările;

                        Şi mai fac ce fac de mult,

                        Vara doina mi-o ascult

                        Pe cărarea spre izvor

                        Ce le-am dat-o tuturor,

                        Umplându-şi cofeile,

                        Mi-o cântă femeile.

 

                        – Codrule cu râuri line,

                        Vreme trece, vreme vine,

                        Tu din tânăr precum eşti

                        Tot mereu întinereşti.

 

                        – Ce mi-i vremea, când de veacuri

                        Stele-mi scânteie pe lacuri,

                        Că de-i vremea rea sau bună,

                        Vântu-mi bate, frunza-mi sună;

                        Şi de-i vremea bună, rea,

                        Mie-mi curge Dunărea.

                        Numai omu-i schimbător,

                        Pe pământ rătăcitor,

                        Iar noi locului ne ţinem,

                        Cum am fost aşa rămânem:

                        Marea şi cu râurile,

                        Lumea cu pustiurile,

                        Luna şi cu soarele,

                        Codrul cu izvoarele.