Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Povestea codrului

                        Împărat slăvit e codrul,

                        Neamuri mii îi cresc sub poale,

                        Toate înflorind din mila

                        Codrului, Măriei-Sale.

 

                        Lună, Soare şi Luceferi

                        El le poartă-n a lui herb,

                        Împrejuru-i are dame

                        Şi curteni din neamul Cerb.

 

                        Crainici, iepurii cei repezi

                        Purtători îi sunt de veşti,

                        Filomele-i ţin orchestrul

                        Şi izvoare spun poveşti.

 

                        Peste flori, ce cresc în umbră,

                        Lângă ape pe potici,

                        Vezi bejănii de albine,

                        Armii grele de furnici…

 

                        Hai şi noi la craiul, dragă,

                        Şi să fim din nou copii,

                        Ca norocul şi iubirea

                        Să ne pară jucării.

 

                        Mi-a părea cum că natura

                        Toată mintea ei şi-a pus,

                        Decât orişice păpuşă

                        Să te facă mai presus;

 

                        Amândoi vom merge-n lume

                        Rătăciţi şi singurei,

                        Ne-om culca lângă izvorul

                        Ce răsare sub un tei;

 

                        Adormi-vom, troieni-va

                        Teiul floarea-i peste noi,

                        Şi prin somn auzi-vom bucium

                        De la stânele de oi.

 

                        Mai aproape, mai aproape

                        Noi ne-om strânge piept la piept…

                        O, auzi cum cheam-acuma

                        Craiul sfatu-i înţelept!

 

                        Peste albele izvoare

                        Luna bate printre ramuri,

                        Împrejuru-ne s-adună

                        Ale Curţii mândre neamuri

 

                        Caii mării, albi ca spuma,

                        Bouri nalţi cu steme-n frunte,

                        Cerbi cu coarne rămuroase,

                        Ciute sprintene de munte –

 

                        Şi pe teiul nostru-ntreabă

                        Cine suntem, stau la sfaturi,

                        Iară gazda noastră zice,

                        Dându-şi ramurile-n laturi

 

                        – „O, priviţi-i cum visează

                        Visul codrului de fagi!

                        Amândoi ca-ntr-o poveste

                        Ei îşi sunt aşa de dragi!”