Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Pe lângă plopii fără soţ…

                        Pe lângă plopii fără soţ

                        Adesea am trecut;

                        Mă cunoşteau vecinii toţi –

                        Tu nu m-ai cunoscut.

 

                        La geamul tău ce strălucea

                        Privii atât de des;

                        O lume toată-nţelegea –

                        Tu nu m-ai înţeles.

 

                        De câte ori am aşteptat

                        O şoaptă de răspuns!

                        O zi din viaţă să-mi fi dat,

                        O zi mi-era de-ajuns;

 

                        O oră să fi fost amici,

                        Să ne iubim cu dor,

                        S-ascult de glasul gurii mici

                        O oră, şi să mor.

 

                        Dându-mi din ochiul tău senin

                        O rază dinadins,

                        În calea timpilor ce vin

                        O stea s-ar fi aprins;

 

                        Ai fi trăit în veci de veci

                        Şi rânduri de vieţi,

                        Cu ale tale braţe reci

                        Înmărmureai măreţ,

 

                        Un chip de-a pururi adorat

                        Cum nu mai au perechi

                        Acele zâne ce străbat

                        Din timpurile vechi.

 

                        Căci te iubeam cu ochi păgâni

                        Şi plini de suferinţi,

                        Ce mi-i lăsară din bătrâni

                        Părinţii din părinţi.

 

                        Azi nici măcar îmi pare rău

                        Că trec cu mult mai rar,

                        Că cu tristeţe capul tău

                        Se-ntoarce în zadar,

 

                        Căci azi le semeni tuturor

                        La umblet şi la port,

                        Şi te privesc nepăsător

                        C-un rece ochi de mort.

 

                        Tu trebuia să te cuprinzi

                        De acel farmec sfânt,

                        Şi noaptea candelă s-aprinzi

                        Iubirii pe pământ.