Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
O stradă prea îngustă

                        O stradă prea îngustă

                        Părea că se făcea –

                        Şi case lungi şi negre

                        Pe două părţi era.

 

                        Pe dânsa nu luceşte

                        Un singur felinar –

                        Eu trec încet şi fluier

                        În suflet cu amar.

 

                        Deodată simt în urma-mi

                        Venind, tiptil-tiptil,

                        Pas sfiicios de fată,

                        Uşor ca de copil.

 

                        Şi simt cum că de braţu-mi

                        Un braţ uşor s-anină –

                        Şi simt că mâna-mi strânge

                        O mână dulce, fină.

 

                        Răsună miază-noaptea

                        Din turla neagră, veche –

                        Suntem atât de singuri

                        Şi suntem o pereche.

 

                        Căci tu eşti, tu iubită!

                        Şi am dorit, ah, cât!

                        Să fim odată singuri

                        Şi iată-ne în sfârşit!

 

                        Nici ştii, copilă dulce,

                        Câte pe suflet am!

                        De când te întâlniră

                        Ochii mei, te iubeam;

 

                        Mi-erai atât de dragă –

                        Mi-era atât de dor –

                        Încât credeam adesea

                        Că trebuie să mor!

 

                        O, în sfârşit! Copilă,

                        Şi ai venit – chiar tu!

                        Am aşteptat norocul –

                        Norocu-acesta nu.

 

                        Cum dete peste mine?

                        Cum de-ai gândit să vii,

                        Să simt suflarea-ţi caldă

                        D-urechea-mi c-apropii?