Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
O, mamă…

                        O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi

                        Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;

                        Deasupra criptei negre a sfântului mormânt

                        Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,

                        Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău…

                        Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

 

                        Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;

                        Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,

                        La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,

                        Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;

                        Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu…

                        Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.

 

                        Iar dacă împreună va fi ca să murim,

                        Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,

                        Mormântul să ni-l sape la margine de râu,

                        Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;

                        De-a pururea aproape vei fi de sânul meu…

                        Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.