Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
O, dulce înger blând…

                        O, dulce înger blând,

                        Cu ochi uimiţi de mari,

                        La ce mai reapari

                        Să-ngreunezi al meu gând?

                        Părea că te-am uitat,

                        Că n-oi mai auzi

                        Că-mi aminteşti vreo zi

                        Din viaţa mea de sat!

 

                        Mai poţi să-ţi aminteşti

                        Cum noi umblam desculţi

                        Şi tu stăteai s-asculţi

                        Duioasele-mi poveşti?

                        Spuneam cum au îmblat

 

                        Frumos fecior de crai

                        În lume nouă ai

                        Iubita de-au aflat!

 

                        Ca şi când te-ai mira,

                        Tu ochii mari făceai,

                        Deşi mă pricepeai

                        C-o spun în pilda ta;

                        Ş-apoi când te rugam

                        Să-mi spui de mă iubeşti

                        Prindeai ca să şopteşti

                        Cu buzele abia!

 

                        Şi-mi răspundeai cu dor:

                        „Tu nu mă vei căta,

                        În veci rămân a ta

                        Căci drag îmi eşti de mor…”

                        Uitaşi al tău cuvânt:

                        Nu m-ai chemat să viu

                        Alăturea-n sicriu,

                        La stânga ta-n mormânt!

 

                        Dar azi, când se părea

                        Că-n veci eu te-am uitat,

                        Tu iar te-ai arătat

                        Ca-n tinereţea mea;

                        Suflarea ta uşor

                        Zburat-au răcorind

                        Şi reîntinerind

                        Întâiul meu amor.

 

                        Mai tare să-mi vorbeşti:

                        – De mine ce te temi? –

                        S-aud cum lin mă chemi

                        Acolo unde eşti!

                        Curând, curând şi eu

                        Îmi pare c-oi pleca

                        Pe dulce urma ta,

                        Iubit copilul meu!