Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Misterele nopţii

                        Când din stele auroase

                        Noaptea vine-ncetişor,

                        Cu-a ei umbre suspinânde,

                        Cu-a ei silfe şopotinde,

                        Cu-a ei vise de amor;

 

                        Câte inimi în plăcere

                        Îi resaltă uşurel!

                        Dar pe câte dureroase

                        Cântu-i mistic le apasă,

                        Cântu-i blând, încetinel.

 

                        Două umbre, albicioase

                        Ca şi fulgii de ninsori,

                        Razele din alba lună

                        Mi le torc, mi le-mpreună

                        Pentru-ntregul viitor;

 

                        Iar doi îngeri cântă-n plângeri,

                        Plâng în noapte dureros,

                        Şi se sting ca două stele,

                        Care-n nuntă, uşurele,

                        Se cunun căzânde jos.

 

                        Într-un cuib de turturele

                        Ca şi fluturii de-uşor

                        Saltă Eros nebuneşte,

                        Îl dezmiardă, l-încălzeşte

                        Cu un vis de tainic dor;

 

                        Iar în norul de profume

                        Două suflete de flori

                        Le desparte-al nopţii mire

                        Cu fantastica-i şoptire,

                        Le resfiră, până mor.

 

                        Când pe stele aurie

                        Noaptea doarme uşurel,

                        Câte inimi râzânde,

                        Dar pe câte suspinânde

                        Le delasă-ncetinel!

 

                        Dar aşa ne e destinul,

                        Vitreg prea adeseori,

                        Unui lumea i-acordează,

                        Iar pe altul îl botează

                        Cu-a lui rouă de plânsori.