Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Luna iese dintre codri

                        Luna iese dintre codri.

                        Noaptea toată stă s-o vadă.

                        Zugrăveşte umbre negre

                        Pe linţolii de zăpadă.

 

                        Şi mereu ea le lungeşte

                        Şi suind în cer le mută,

                        Parcă faţa-i cuvioasă

                        E cu ceară învăscută.

 

                        Ce gândeşte? – numai norii

                        Lin se-mbină, se dezbină

                        Ca făşii de gaz albastru,

                        Ca şi aburi cu lumină.

 

                        Lin pin iarbă scotoceşte

                        Apa-n prund şi-n pietricele.

                        Florile surâd în taină,

                        Oare ce-or surâde ele?

 

                        Şi-s cu neguri îmbrăcate

                        Lac, dumbravă şi pădure.

                        Stele palid tremurânde

                        Ard pin negurile sure.

 

                        Lumea-n rouă e scăldată,

                        Lucioli pe lacuri zboară.

                        Luna umbrei, umbra lunii

                        Se amestec, se-nfăşoară.

 

                        Lunecând pe ceruri, norii

                        Negri-acopăr tot seninul.

                        Se sting una după alta

                        Şi icoana şi suspinul.

 

                        Înfăşat în întuneric,

                        Eu nu văd, nu aud şoapte.

                        Ah, mă simt atât de singur!

                        Este noapte, noapte, noapte.