Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Locul aripilor

                        Strecor degetele mele printre buclele-ţi de aur,

                        Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut,

                        Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur,

                        Iară ochii-ţi, gardianii, mă opresc şi mă sumut.

 

                        Ochii tăi, înşelătorii! A ghici nu-i pot vreodată,

                        Căci cu două înţelesuri mă atrag şi mă resping –

                        Mă atrag când stau ca gheaţa cu privirea desperată,

                        Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating.

 

                        O, atunci mâna ta-i tare şi respinge cu putere

                        Mâna mea, care profană ar intra în sanctuar

                        Să se-ascundă-n sânii-ţi tineri, pe când eu plin de plăcere

                        Să uit lumea-n sărutarea-ţi şi în ochii tăi de jar.

 

                        Astăzi însă nu-s ca flama cea profană şi avară,

                        Inima mi-e sântă astăzi, cald şi dulce-i pieptul meu,

                        Azi sunt cast ca rugăciunea şi timid ca primăvara,

                        Azi iubesc a ta fiinţă cum iubesc pe Dumnezeu.

 

                        Tu surâzi cu ne-ncrezare?… Cât de rea eşti tu, copilă!

                        Lasă ca sub gazul roşu eu la sânii-ţi să pătrunz,

                        Să deschei corsetul ista… Tu roşind să râzi gentilă,

                        Eu s-apăs fruntea-mi arzândă între piepţii albi, rotunzi

 

                        Şi să strecor a mea mână după gâtu-ţi de zăpadă!

                        Tu roşeşti… tu nu vrei, Marta?… O, de-ai şti ce caut eu…

                        Ai surâde şi-al tău umăr ai lăsa ca să se vadă,

                        Să-ţi privesc în ochi cu capul rezemat pe pieptul tău.

 

                        Cunjurând c-un braţ molatec gâtul tău cel alb ca zarea,

                        Apăsând faţa-ţi roşită pe-al meu piept bătând mereu,

                        Eu cu cealaltă mână pe-ai tăi umeri de ninsoare:

                        Locul aripilor albe le-aş căta-n delirul meu!

 

                        Locul ciunt unde aripa se-nalţă albă c-argintul

                        Când tu înger încă-n ceruri pluteai dulce, fericit,

                        Locul de-unde-apoi căzură când tu, vizitând pământul

                        Te-ai uitat… şi-n lumea asta ca copilă te-ai trezit.