Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
La o artistă

                        Credeam ieri că steaua-ţi e-un suflet de înger

                        Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur

                        Ce-arunc-a lui raze-n o luncă de laur

                        Cu-al cântului dar,

 

                        Iar tu, interpretă-a cereştilor plângeri,

                        Credeam că eşti chipul ce palida stelă

                        Aruncă pe-o frunte de undă rebelă,

                        Pe valul amar.

 

                        Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri,

                        Răpit d-a ta voce în rai de misteruri,

                        Ş-aduce aminte că-n cerul deschis

                        Văzut-a un geniu cântând Reveria,

                        Pe-o arpă de aur, c-un Ave Maria –

                        Şi-n tine revede sublimul său vis.

 

                        Ca dulci gânduri de poet.

 

                        Sau ca lira sfărâmată,

                        Ce răsgeme-ngrozitor,

                        Când o mână îngheţată

                        Rumpe coardele-n fior,

                        Astfel mâna-ţi tremurândă

                        Bate-un cântec mort şi viu,

                        Ca furtuna descrescândă

                        Care muge a pustiu.

 

                        Eşti tu nota rătăcită

                        Din cântarea sferelor,

                        Ce eternă, nefinită

                        Îngerii o cântă-n cor?

                        Eşti fiinţa-armonioasă

                        Ce-o gândi un serafin,

                        Când pe lira-i tânguioasă

                        Mâna cântecul divin?

 

                        Ah, ca visul ce se-mbină

                        Palid, lin. încetişor,

                        Cu o rază de lumină

                        Ce-arde geana ochilor;

                        Tu cântare întrupată!

                        De-al aplauzelor flor

                        Dispărând divinizată,

                        Răpişi sufletu-mi în dor.