Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
La Heliade

                        De mi-ar permite Apolon s-aleg dintre cunune,

                        Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăpânde, june,

                        Ci falnica cunună a bardului bătrân;

                        Eu n-aş alege lira vibrândă de iubire,

                        Ci ceea care falnic îmi cântă de mărire,

                        Cu focul albei Veste aprinde al meu sân.

 

                        Ghirlanda ce se-nsoară cu silfele uşoare,

                        Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare,

                        De bucle-ncunjurată, blondine, undoind,

                        Plăcută-i a ghirlandă – sublimă însă este

                        Cununa cea de laur, ce sântă se-mpleteşte

                        Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint.

 

                        Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce,

                        Când silfele vin jalnic prin lilii să se culce,

                        Să doarmă somn de îngeri pe sânul alb de flori,

                        Sublim însă e cântul când ţipă şi ia-n goană

                        Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă,

                        Şi spumegă ca furii şi urlă-ngrozitor.

 

                        Astfel îţi e cântarea, bătrâne Heliade,

                        Cum curge profeţia unei Ieremiade,

                        Cum se răzbun-un vifor zburând din nor in nor.

                        Ruga-m-aş la Erato să cânt ca Tine, barde,

                        De nu în viaţa-mi toată, dar cântecu-mi de moarte

                        Să fie ca „Blestemu”-Ţi să-l cânt, apoi să mor.