Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
La Bucovina

                        N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,

                        Geniu-ţi romantic, munţii în lumină,

                        Văile în flori,

                        Râuri resăltânde printre stânci înalte,

                        Apele lucinde-n dalbe diamante

                        Peste câmpii-n zori.

 

                        Ale sorţii mele plângeri şi surâse,

                        Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise

                        Tainic şi uşor,

                        Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte,

                        Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte

                        Îmi şoptesc de dor.

 

                        Numai lângă sânu-ţi geniile rele,

                        Care îmi descântă firul vieţii mele,

                        Parcă dormita;

                        Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume,

                        Să-mi visez o soartă mândră de-al meu nume

                        Şi de steaua mea.

 

                        Când pe bolta brună tremură Selene,

                        Cu un pas melodic, cu un pas alene

                        Lin în calea sa,

                        Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare

                        Cânt-a nopţii dulce, mistică cântare,

                        Cânt din Valhala.

 

                        Atunci ca şi silful, ce n-adoarme-n pace,

                        Inima îmi bate, bate, şi nu tace,

                        Tremură uşor,

                        În fantazii mândre ea îşi face cale,

                        Peste munţi cu codri, peste deal şi vale

                        Mână al ei dor.

 

                        Mână doru-i tainic colo, înspre tine,

                        Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline,

                        Inima mi-e grea;

                        Astfel, totdeauna când gândesc la tine,

                        Sufletul mi-apasă nouri de suspine,

                        Bucovina mea!