Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
La arme

                        Auzi departe strigă slabii

                        Şi asupriţii către noi,

                        E glasul blândei Basarabii

                        Ajunsă-n ziua de apoi.

                        Şi sora noastră cea mezină

                        Gemând sub cnutul de calmuc

                        Legată-n lanţuri a ei mână,

                        De ştreang târând-o ei o duc.

                        Murit-au… poate numai doarme

                        Ş-aşteaptă moartea de la câni

                        La arme,

                        La arme, dar români!

 

                        Pierit-au oare toţi vultanii

                        Şi şoimii munţilor Carpaţi,

                        Voi, fii ai vechii Transilvanii

                        Sunteţi cu totul enervaţi

                        Şi suferiţi în înjosire

                        De la Braşov până la Abrud,

                        Ca să vă ţie în robire

                        Fino-târtanul orb şi crud.

                        Şi nimeni lanţul n-o să sfarme,

                        N-aveţi inimi, n-aveţi mâni?

                        La arme, la arme,

                        La arme, fraţi români.

 

                        Maghiar, tătar cu cap de câine

                        De noi şi azi îţi baţi tu joc…

                        Sub pumnul nostru vii tu mâne

                        Strămutăm fălcile din loc,

                        Şi limba ta muiată-n ură

                        Ţi-om smulge-o, câne tu, din gât,

                        Ţi-om băga pumnul nostru-n gură

                        Căci, câne, te iubim atât.

                        Şi braţul nostru-o să vă sfarme

                        Şi robi veţi fi, măriţi stăpâni,

                        La arme, la arme,

                        La arme, fraţi români!

 

                        Iar tu, iubită Bucovină

                        Diamant din steaua lui Ştefan

                        Ajuns-ai roabă şi cadână

                        Pe mâni murdare de jidan,

                        Ruşinea ta nu are seamăn

                        Pământul sfânt e pângărit…

                        Mişel, şi idiot, şi famen,

                        Ce ai mai sta la suferit,

                        De-acuma trâmbiţe de alarme,

                        Nălţaţi stindardul sfânt în mâni

                        La arme,

                        La arme, dar români.

 

                        Pierduţi sunteţi pe Criş şi Mureş,

                        E moarte, e leşin, e somn?

                        Au Dragoş nu-i din Maramureş,

                        Au n-a fost la Moldova Domn?

                        N-ai frânt a duşmanilor nouri,

                        N-ai frânt pe leşi şi pe tătari,

                        Au Dragoş, vânător de bouri,

                        N-ai să vânezi şi pe maghiari?

                        Ruşine pentru cel ce doarme,

                        Sculaţi ca să nu muriţi mâni

                        La arme,

                        La arme, dar români.

 

                        Din laur nemuritorii ramuri

                        O, ţară pune-n frunte azi

                        Şi-n tricolorul mândrei flamuri

                        Să-nfăşori pieptul tău viteaz.

                        Şi smulge spada ta din teacă

                        Şi-ţi cheamă toţi vitejii tăi.

                        Şi la război ea demnă pleacă

                        Cu pui de şoimi şi fii de zmei

                        În rânduri, rânduri ea să sfarme

                        Calmuci, tătari, duşmani, stăpâni,

                        La arme, la arme,

                        La arme, fraţii mei români.