Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Iubitei

                        O, îndulceşte-ţi ochii tăi, iubită,

                        O, însenină faţa ta de nea.

                        Nu ştii că-n piept inima mea rănită

                        Tresare-adânc la întristarea ta?

                        Tresare-adânc, tresare-adânc, iubită –

                        Oh, în zadar mi-ncreţi tu fruntea ta.

                        Durerea chiar de-o simulezi – eu simt

                        Fiori adânci în pieptul meu trezind.

 

                        Ah! cât eşti tu de mândră şi frumoasă

                        Când râzi, când plângi, când mă săruţi, când – ah!

                        Cuprind în mâni eu capul tău – geloasă!

                        Şi sărut ochii-ţi plini de lacrimi, ah!

                        Ei strălucesc ca stelele focoase

                        Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina!

                        Şi te iubesc, şi te sărut, te-ador,

                        Amorul meu, nespusul meu amor!

 

                        O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită,

                        C-atunci în veci prin noapte-aş rătăci –

                        Mi-aş sfărma viaţa-n jalea cea cumplită

                        Şi de durere n-aş putea muri.

                        Aş purta-n timp inima-ncremenită,

                        Cu ochii stinşi, şi gura-ar amuţi.

                        Durerea ta m-ar face să trăiesc,

                        Ca să trăiesc, ca să înnebunesc.

 

                        Aşteaptă dar cu moartea ta, iubită,

                        Pân-ce de fericire-oi muri eu.

                        Cu roze să-ncununi fruntea-mi pălită,

                        Zâmbind să mă săruţi, amorul meu;

                        De-oi învia, să ştii, dumnezeită,

                        Că-un somn a fost angelic, deşi greu.

                        De nu mă voi trezi, să ştii, să ştii –

                        Că-n veci visez la ochii tăi cei vii.

 

                        Cum va fi acel vis eu nu-ţi pot spune –

                        Eu numai îl gândesc când mă cufund

                        În ochii tăi. – Neclare sunt, nebune,

                        Acele-nchipuiri ce mă pătrund.

                        Priveşte tu în ochii mei şi-mi spune

                        Ce vezi în ei, în dorul lor profund.

                        Tot ce-ai văzut eu n-am văzut n-al tău –

                        Nici în mormânt nu pot ca să-i uit eu.

 

                        Ei sunt minuni ce-a muri nu mă lasă,

                        În somnul morţii m-or nelinişti,

                        Pătrunde-vor cu raza lor focoasă

                        Chiar în sicriul unde voi dormi.

                        Ei au pătruns prin pături neguroase,

                        Ce viaţa mi-a urzit până aci –

                        De-aţi putut sparge negurile-acele,

                        Veţi lumina în veci, iubite stele!

 

                        Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume

                        Eu am iubit murit-au prea curând –

                        Orice amor ce n-a luat drept glume

                        Al meu amor e astăzi în mormânt. –

                        Dar astăzi văd c-am pierdut num-un nume:

                        Căci ea eşti tu – tu ea – într-un cuvânt

                        Tu mi-ai murit o dată. – Să nu-mi mori

                        De-a doua oară, înger de amor.

 

                        Căci de-ai muri ce-aş face eu în lume –

                        N-aş regăsi în veci chipu-ţi uşor

                        Şi osândit aş fi să stau în lume –

                        De jalea ta eu n-aş putea să mor.

                        Acum – acum n-aş plânge al tău nume

                        Ci chiar pe tine, vecinice amor:

                        Mort, aş trăi eu; viu, eu aş fi mort.

                        Trăieşte-mi dar – c-adânc în piept te port