Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Iubită dulce, o, mă lasă…

                        Iubită dulce, o, mă lasă

                        Să privesc faţa-ţi, ochiul tău ceresc,

                        Să mângâi păru-ţi d-aur, de mătase,

                        Privindu-te, de-amor să nebunesc!

                        Ah, braţul tău rotund e alb – se lasă

                        Cu graţie pe umerii-mi – privesc

                        În ochii tăi, în faţa ta – în gura jună

                        S-ascult uimit la vorba ta nebună!

 

                        Nebună, că nu are şir şi minte,

                        Ci graţie ş-amor copilăros,

                        La gura ta, care zâmbind îmi minte

                        Spre-a acoperi misterul cel duios,

                        Ce-mi spune nu – când da ochiu-ţi fierbinte

                        Din genele-i îmi spune voluptos –

                        Ah, tot amorul meu, copil în raze,

                        E concentrat în fiinţa-ţi luminoasă!

 

                        Surâsul tău o rază e de soare,

                        Şi ochii tăi sunt stele-n noaptea mea,

                        Şi sânul tău de vergină, ninsoare,

                        Ce lin l-acoperi tu cu mâna ta,

                        Când tremurând priveşti şi zâmbitoare

                        La-a lui dulci flori ce cresc alăturea –

                        Şi sărutarea ta – oh, spune, spune

                        Cu ce s-aseamănă dulcea-acea minune!

 

                        De n-ai fi tu, ce-ar folosi viaţa,

                        Speranţele-i, şi binele-i, şi tot!

                        Un vis ar fi amestecat cu ceaţa,

                        Un chin ar fi – ce l-aş sfârşi să pot;

                        Pe când astfel o noapte e măreaţă,

                        Pierdută-n stele ce în ceri înot,

                        Prin ele trece melancolic luna –

                        O gură dă-mi, iubito – şi-ncă una!

 

                        Spre sărutare gura-ţi se încreaţă

                        Şi ochii tăi privesc întunecat

                        Şi visători. – Iubito, tu, glumeaţă,

                        Nu ştii c-a săruta e un păcat

                        Şi că-n întunecata lor dulceaţă

                        Nu s-uită ochii de copii vreodată –

                        Fără să plângă-n urmă-a lor langoare

                        Şi voluptoasa lor întunecare!

 

                        Căci ce ai zice dacă eu acuma

                        Aş uita toate… tu mă înţelegi –

                        E drept că ţie-o vorbă-ţi trebui numa

                        Ca toată firea mea în lanţ s-o legi –

                        Dar vorba aceea serie-ori de glumă,

                        Cu care pasiunea-mi s-o diregi

                        Vei spune tu? – O, taci – o, taci, n-o spune –

                        Ai spus-o? -S mânios, tu, -nţelepciune!

 

                        În van vorba ta blând povăţuieşte –

                        La seriozitatea ta surâd;

                        Spre sărutare gura-ţi se-ncreţeşte;

                        Spre sărutare ochii tăi se-nchid;

                        Şireată eşti! sub geana ce umbreşte

                        Ochii-ţi sclipesc, şi-mi pare că ei râd;

                        Cu braţul ţi-i acoperi?… Supărată?

                        Ce te prefaci, iubita mea şireată?