Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Între nouri şi-ntre mare

                        Între nouri şi-ntre mare

                        Zboară paseri călătoare –

                        Cum nu pot şi eu să zbor

                        Să mă iau pe urma lor!

                        Şi departe de la maluri

                        Trec corăbii peste valuri,

                        Trec cu pânze lucitoare

                        Şi se pierd în depărtare.

                        Cum nu am aripi să zbor,

                        Să mă iau pe urma lor!

                        Că m-aş duce, tot m-aş duce,

                        Dor să nu mă mai apuce,

                        Peste undele cu spume,

                        Peste mare, peste lume;

                        Ş-aş vedea cum trec cu toate,

                        Rânduri-rânduri arătate,

                        Înnegrirea malurilor,

                        Strălucirea valurilor,

                        Stolul rândunelelor,

                        Tremurarea stelelor –

                        Poate că mi-ar fi mai bine,

                        Poate te-aş uita pe tine.

                        Alei puică, alei dragă,

                        Cumu-i frunza cea pribeagă

                        E viaţa mea întreagă,

                        Căci dragostea ta mă strică

                        De nu m-aleg cu nimica;

                        Viaţa trece, frunza pică,

                        Trece fără mângâiere,

                        Ca izvorul de durere,

                        Trece şi se prăpădeşte,

                        Arde şi se mistuieşte,

                        Fără noimă, fără rost,

                        Bine-ar fi, să nu fi fost.

                        Vai de-acela ce iubeşte

                        Şi nu se învredniceşte

                        Să câştige ce-a dorit,

                        Să fie-a lui ce-a iubit.

                        Puica cea dezmierdăcioasă,

                        Din ochi negri mângâioasă,

                        Puica ademenitoare,

                        Din ochi negri visătoare,

                        Dragostea de puiculiţă

                        Cu guşa de porumbiţă,

                        Cu guriţa mititea,

                        Cu gropiţe lângă ea,

                        Cu zâmbirea ei cu haz,

                        Cu gropiţe în obraz,

                        Şi cu dragostea în ochi

                        De mă tem să n-o deochi.

                        Noaptea când te-nchipuiesc

                        Îmi vine să-nnebunesc,

                        Iară ziua aş lua

                        Lumea-n cap de jelea ta.

                        Norilor, o, norilor,

                        Unde-i ţara florilor?

                        Unde ea acum trăieşte,

                        Iară câmpul înverzeşte

                        Şi codrul văzând-o creşte;

                        Şi când trece prin grădină

                        Toţi copacii i se-nchină

                        Şi încep să înflorească,

                        Pe ea s-o împodobească –

                        Căci văzând-o, toată ţara

                        Crede că e primăvara.