Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Glossă

                        Vreme trece, vreme vine,

                        Toate-s vechi şi nouă toate;

                        Ce e rău şi ce e bine

                        Tu te-ntreabă şi socoate;

                        Nu spera şi nu ai teamă,

                        Ce e val ca valul trece;

                        De te-ndeamnă, de te cheamă,

                        Tu rămâi la toate rece.

 

                        Multe trec pe dinainte,

                        În auz ne sună multe,

                        Cine ţine toate minte

                        Şi ar sta să le asculte?…

                        Tu aşează-te deoparte,

                        Regăsindu-te pe tine,

                        Când cu zgomote deşarte

                        Vreme trece, vreme vine.

 

                        Nici încline a ei limbă

                        Recea cumpăn-a gândirii

                        Înspre clipa ce se schimbă

                        Pentru masca fericirii,

                        Ce din moartea ei se naşte

                        Şi o clipă ţine poate;

                        Pentru cine o cunoaşte

                        Toate-s vechi şi nouă toate.

 

                        Privitor ca la teatru

                        Tu în lume să te-nchipui:

                        Joace unul şi pe patru,

                        Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

                        Şi de plânge, de se ceartă,

                        Tu în colţ petreci în tine

                        Şi-nţelegi din a lor artă

                        Ce e rău şi ce e bine.

 

 

                        Viitorul şi trecutul

                        Sunt a filei două feţe,

                        Vede-n capăt începutul

                        Cine ştie să le-nveţe;

                        Tot ce-a fost ori o să fie

                        În prezent le-avem pe toate,

                        Dar de-a lor zădărnicie

                        Te întreabă şi socoate.

 

                        Căci aceloraşi mijloace

                        Se supun câte există,

                        Şi de mii de ani încoace

                        Lumea-i veselă şi tristă;

                        Alte măşti, aceeaşi piesă,

                        Alte guri, aceeaşi gamă,

                        Amăgit atât de-adese

                        Nu spera şi nu ai teamă.

 

                        Nu spera când vezi mişeii

                        La izbândă făcând punte,

                        Te-or întrece nătărăii,

                        De ai fi cu stea în frunte;

                        Teamă n-ai, căta-vor iarăşi

                        Între dânşii să se plece,

                        Nu te prinde lor tovarăş:

                        Ce e val, ca valul trece.

 

                        Cu un cântec de sirenă,

                        Lumea-ntinde lucii mreje;

                        Ca să schimbe-actorii-n scenă,

                        Te momeşte în vârteje;

                        Tu pe-alături te strecoară,

                        Nu băga nici chiar de seamă,

                        Din cărarea ta afară

                        De te-ndeamnă, de te cheamă.

 

                        De te-ating, să feri în laturi,

                        De hulesc, să taci din gură;

                        Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

                        Dacă ştii a lor măsură;

                        Zică toţi ce vor să zică,

                        Treacă-n lume cine-o trece;

                        Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

                        Tu rămâi la toate rece.

 

                        Tu rămâi la toate rece,

                        De te-ndeamnă, de te cheamă;

                        Ce e val, ca valul trece,

                        Nu spera şi nu ai teamă;

                        Te întreabă şi socoate

                        Ce e rău şi ce e bine;

                        Toate-s vechi şi nouă toate:

                        Vreme trece, vreme vine.