Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Ghazel

                        Tu, cu cruzime m-ai respins, când am voit, copilă,

                        Să devastez frumseţea ta cea dulce, făr- de milă –

                        Şi totuşi corpul tău e plin de-o coaptă tinereţe,

                        Tu, al amorului duios demonică prăsilă!

                        Eu am plecat purtând în piept durerea-mi toată scrisă,

                        Precum al primăverii vânt duce-n văzduh o filă;

                        Dar noaptea când am adormit, atunci durerea-mi toată

                        Se ghemuieşte-n inima-mi, o arde ş-o împilă;

                        Părea din somn că m-am trezit şi te-am văzut pe patu-mi,

                        Boţind cearşaful meu cel alb cu mâna ta gentilă;

                        Abia al hainei tale gaz de umăru-ţi se ţine

                        Şi sânii tăi s-au liberat de-a hainei crudă silă

                        Şi proaspeţi, albi, rotunzi şi tari ei se ridic, se lasă

                        Şi ochii tăi în lacrimi ard, în lacrimi dulci de milă.

                        La răsuflarea cald-a ta se coace-uscata gură,

                        Se văd frumoşi mărgăritari ce-ntredeschişi defilă.

                        Cu braţul meu eu şalele ţi le-ncleştai sălbatec

                        Şi-am vrut să-ţi muşc guriţa ta de tremurai febrilă,

                        Şi tu te aperi surâzând, c-o mân-acoperi sânii,

                        Privirea ta înoată ud, când blândă, când ostilă,

                        De bunăvoie, lâncezind, te laşi de şold răpită,

                        Dar retrezită din amor tu te desfaci cu silă,

                        Şi de turbare s-a-ncleştat, s-a strâns guriţa-ţi creaţă;

                        Tu de pe frunte păru-ţi dai, plângi tremurând, copilă,

                        În şolduri boiul ţi-l îndoi ş-ai vrea să-mi scapi din mână,

                        Precum se-ndoaie, vrând s-o rupi, în degete-o zambilă.

                        Dar sângele tău dulce-acum ca mierea cea de struguri

                        În vine-ţi fierbe nebunit, şi mintea o exilă.

                        Atunci căzuşi pe pieptul meu o sarcină în friguri,

                        Un fruct răscopt de-amorului căldură fără milă,

                        Ai mai gemut o dată clar ca omul care moare,

                        Apoi te lăsaşi patimii ce te ardea, Sibyllă,

                        Şi-n lupta noastră te-am adus sub greul vieţii mele,

                        Pecete-am rupt, ce pân-acum juneţea ţi-o sigilă –

                        Un corp am fost îngemănat trăind o viaţ-obscură,

                        Demonic-dulce, amoros, spasmotică, febrilă,

                        Şi sufletele noastre-atunci pe buze atârnate

                        S-au contopit în sărutări, în dezmierdări, în milă,

                        Parc-am trecut noi amândoi în noaptea nefiinţei,

                        Ne-am sugrumat în sărutări, ne-am omorât, copilă!