Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Freamăt de codru

                        Tresărind scânteie lacul

                        Şi se leagănă sub soare;

                        Eu, privindu-l din pădure,

                        Las aleanul să mă fure

                        Şi ascult de la răcoare

                        Pitpalacul.

 

                        Din izvoare şi din gârle

                        Apa sună somnoroasă;

                        Unde soarele pătrunde

                        Printre ramuri a ei unde,

                        Ea în valuri sperioase

                        Se azvârle.

 

                        Cucul cântă, mierle, presuri –

                        Cine ştie să le-asculte?

                        Ale pasărilor neamuri

                        Ciripesc pitite-n ramuri

                        Şi vorbesc cu-atât de multe

                        Înţelesuri.

 

                        Cucu-ntreabă: – „Unde-i sora

                        Viselor noastre de vară?

                        Mlădioasă şi iubită,

                        Cu privirea ostenită,

                        Ca o zână să răsară

                        Tuturora.”

 

                        Teiul vechi un ram întins-a,

                        Ea să poată să-l îndoaie,

                        Ramul tânăr vânt să-şi deie

                        Şi de braţe-n sus s-o ieie,

                        Iară florile să ploaie

                        Peste dânsa.

 

                        Se întreabă trist izvorul

                        – „Unde mi-i crăiasa oare?

                        Părul moale despletindu-şi,

                        Faţa-n apa mea privindu-şi,

                        Să m-atingă visătoare

                        Cu piciorul?”

 

                        Am răspuns: – „Pădure dragă,

                        Eu nu vine, nu mai vine!

                        Singuri, voi, stejari, rămâneţi

                        De visaţi la ochii vineţi,

                        Ce luciră pentru mine

                        Vara-ntreagă.”

 

                        Ce frumos era în crânguri,

                        Când cu ea m-am prins tovarăş!

                        O poveste încântată

                        Care azi e-ntunecată…

                        De-unde eşti, revino iarăşi,

                        Să fim singuri.