Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Ea-şi urma cărarea-n codru

                        Ea-şi urma cărarea-n codru.

                        Eu mă iau pe a ei urmă,

                        Când ajung cu ea alături

                        Răsuflarea-mi mi se curmă.

 

                        Mai răsuflu înc-o dată,

                        Zic o vorbă, ea tresare

                        Şi se uită-n altă parte

                        Şi răspuns de loc nu are.

 

                        Dar mereu de ea m-apropii

                        Şi vorbesc şi îi dau sfaturi;

                        Ea se apără c-o mână

                        Şi se uită tot în laturi.

 

                        Când pe talie-i pun braţul,

                        Ea se frânge, va să scape,

                        Dar o trag mereu spre mine,

                        Mai aproape, mai aproape.

 

                        Mai nu vrea şi mai se lasă.

                        Capul ei mi-l pun pe umăr,

                        Pun pe ochii-nchişi, pe gură,

                        Sărutări fără de număr.

 

                        Şi la piept o strâng mai tare.

                        Răsuflarea-mi se sfârşeşte;

                        O întreb de ce-i mâhnită,

                        O întreb de mă iubeşte.

 

                        Iar ea ochii şi-i deschide

                        Mari, puternici, plutitori:

                        – îmi eşti drag din cale-afară,

                        Dar obraznic uneori.