Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
E trist ca nimeni să te ştie

                        E trist ca nimeni să te ştie,

                        Dar şi mai trist să-ţi zici mereu

                        Că te-a pătruns nimicnicie

                        Deşi ai fost ca Dumnezeu.

 

                        Unde sunteţi, iubiri deşarte,

                        Ochi mari ce nu-i mai pot uita?

                        O, fugi departe, fugi departe,

                        La ce mă-ngâni cu faţa ta?

 

                        În viţa lumii acestea,

                        Ce-i fără capăt şi-nceput,

                        În toată neagra vecinicie

                        O clipă numai te-am avut.

 

                        De-atunci te chem din întuneric

                        Şi amintirea ta dezmierd

                        Până ce răsari… un vis himeric,

                        Abia răsari… şi iar te pierd.

 

                        Ca la un zvon ce lin adie

                        Urechea ţin, mereu ascult…

                        Tot mai puţină armonie…

                        Pustiu din ce în ce mai mult.

 

                        Şi din comoara-mi de suspine,

                        Cu amintiri, cu dor îmbrac

                        Acest amor bogat în chinuri

                        Şi-n mângâieri de tot sărac.