Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
E împărţită omenirea…

                        E împărţită omenirea

                        În cei ce vor şi cei ce ştiu.

                        În cei dintâi trăieşte firea,

                        Ceilalţi o cumpănesc ş-o scriu.

                        Când unii ţese haina vremii,

                        Ceilalţi a vremii coji adun:

                        Viaţă unii dau problemei,

                        Ceilalţi gândirii o supun.

 

                        Dar pace este între dânşii:

                        Ce unii fac iau alţi-aminte.

                        Căci până azi domneşte într-înşii

                        A cărţii tale graiuri sfinte.

                        N-a intrat viermele-ndoielii,

                        Copil e ochiul lor când vede,

                        Căinţa văd urmând greşelii,

                        Căci omul tot în tine crede.

 

                        Al răului geniu arate-mi

                        Un om din viţă pământească,

                        Ce-ar fi-ncercat ale lui patimi

                        Înaintea ta să-ndreptăţească;

                        Căci buni şi răi trăiesc în tine,

                        Cuvântul tău e calea lor –

                        De-a lor abateri li-i ruşine,

                        Căci tu eşti ţinta tuturor.

 

                        Virtutea nu mai e un merit,

                        Căci merit nu-i când nu e luptă.

                        Asupra ta ei nu se-ntărât

                        Cu viaţa-n joc, cu mintea ruptă;

                        Mânând cu anii colbul şcolii,

                        Ei cred făr-a fi înţeles,

                        Din cărţi străvechi roase de molii

                        Îşi împlu mintea cu eres.

 

                        Ei nu pătrund a ta mărire –

                        Minune-i pentru dânşii tot.

                        Necercetând nimic în fire,

                        Nimic nu ştiu, nimic nu pot;

                        Căci nu-i supusă lămuririi

                        Gândirea-n capul înţelept –

                        La toate farmecele firii

                        Se bat cu mâinile pe piept.

 

                        Urmând a cărţilor străveche

                        Statornic, nemişcat învăţ,

                        E surdă azi a lor ureche

                        Privindu-ţi firea cu dispreţ;

                        Legată-n lanţ e a lor minte

                        Şi rodul minţii e sălbatec,

                        Se plac în mistice cuvinte

                        Şi-esplică totul enigmatic.