Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Din valurile vremii…

                        Din valurile vremii, iubita mea, răsari

                        Cu braţele de marmură, cu părul lung, bălai –

                        Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri –

                        Slăbită e de umbra duioaselor dureri!

                        Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,

                        Femeie între stele şi stea între femei

                        Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,

                        În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.

 

                        Cum oare din noianul de neguri să te rump,

                        Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,

                        Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,

                        Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o înec

                        Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,

                        Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.

 

                        Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci

                        Şi umbra ta se pierde în negurile reci,

                        De mă găsesc iar singur cu braţele în jos

                        În trista amintire a visului frumos…

                        Zadarnic după umbra ta dulce le întind

                        Din valurile vremii nu pot să te cuprind.