Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Din străinătate

                        Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă,

                        Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,

                        Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă

                        L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

 

                        Şi inima aceea, ce geme de durere,

                        Şi sufletul acela, ce cântă amorţit,

                        E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,

                        E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

 

                        Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară

                        Scăldată în cristalul pârăului de-argint,

                        Să văd ce eu atâta iubeam odinioară

                        A codrului tenebră, poetic labirint;

 

                        Să mai salut o dată colibele din vale,

                        Dorminde cu un aer de pace, liniştiri,

                        Ce respirau în taină plăceri mai naturale,

                        Visări misterioase, poetice şoptiri.

 

                        Aş vrea să am o casă tăcută, mititică,

                        În valea mea natală, ce undula în flori,

                        Să tot privesc la munte în sus cum se ridică,

                        Pierzându-şi a sa frunte în negură şi nori.

 

                        Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,

                        Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut,

                        Ce auzi odată copila-mi murmurare,

                        Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

 

                        Melodica şoptire a râului, ce geme,

                        Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,

                        Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme,

                        Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.

 

                        Da! Da! Aş fi ferice de-aş fi încă o dată

                        În patria-mi iubită, în locul meu natal,

                        Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată

                        Visările juniei, visări de-un ideal.

 

                        Chiar moartea, ce răspânde teroare-n omenire,

                        Prin vinele vibrânde gheţoasele-i fiori,

                        Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire,

                        În visuri fericite m-ar duce către nori.