Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Din când în când…

                        Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,

                        Şi nici ai vrut să alini al meu amar din când în când.

                        Erai frumoasă cum nu e nimic în cer şi pe pământ;

                        Azi nu mai eşti precum ai fost, frumoasă doar din când în când

                        Şi ochii tăi ce străluceau mistuitor şi înfocat

                        Sunt osteniţi şi se aprind cu mult mai rar din când în când.

                        O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,

                        Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,

                        Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit

                        Măcar ca-n vis să-ţi fi adus aminte iar din când în când.

                        Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toţi acei oameni de rând,

                        Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,

                        Cu al tău suflet aşa cald ş-adormitor nu i-ai atins,

                        O, şi nici unul n-a-nţeles atâta har din când în când.

                        Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avânt

                        Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!

                        O, iubeam umbra ta şi tot ce e în tine, tot ce eşti

                        Şi astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.

                        Dar vai! pierdută astăzi eşti, orice dorinţă a pierit;

                        Tot încă visu-l urmăresc şi, în zădar din când în când,

                        Tot te mai văz înaintea mea plutind ca-n vis, pierdută da,

                        Cu buze supte, c-un obraz ca şi de var, din când în când.

                        Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenuşa ei,

                        Dar oameni ce se mistuie nu mai răsar din când în când.

                        Că a mea viaţ-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.

                        L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când.