Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Diana

                        Ce cauţi unde bate luna

                        Pe-un alb izvor tremurător

                        Şi unde păsările-ntr-una

                        Se-ntrec cu glas ciripitor?

                        N-auzi cum frunzele-n poiană

                        Şoptesc cu zgomotul de guri

                        Ce se sărută, se hârjoană

                        În umbr-adâncă de păduri?

 

                        În cea oglindă mişcătoare

                        Vrei să priveşti un straniu joc,

                        O apă vecinic călătoare

                        Sub ochiul tău rămas pe loc?

                        S-a desprimăvărat pădurea,

                        E-o nouă viaţă-n orice zvon,

                        Şi numai tu gândeşti aiurea,

                        Ca tânărul Endymion.

 

                        De ce doreşti singurătate

                        Şi glasul tainic de izvor?

                        S-auzi cum codrul frunza-şi bate,

                        S-adormi pe verdele covor?

                        Iar prin lumina cea rărită,

                        Din valuri reci, din umbre moi,

                        S-apară o zână liniştită

                        Cu ochii mari, cu umeri goi?

 

                        Ah! acum crengile le-ndoaie

                        Mânuţe albe de omăt,

                        O faţă dulce şi bălaie,

                        Un trup înalt şi mlădiat.

                        Un arc de aur pe-al ei umăr,

                        Ea trece mândră la vânat

                        Şi peste frunze fără număr

                        Abia o urmă a lăsat.