Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
De-oi adormi…

                        De-oi adormi curând

                        În noaptea uitării,

                        Să mă duceţi tăcând

                        La marginea mării.

 

                        Nu voi sicriu bogat,

                        Făclie şi flamuri,

                        Ci-mi împletiţi un pat

                        Din tinere ramuri.

 

                        Să-mi fie somnul lin

                        Şi codrul aproape,

                        Luceasc-un cer senin

                        Pe-adâncile ape,

 

                        Care-n dureri adânci

                        Se nalţă la maluri,

                        S-ar atârna de stânci

                        Cu braţe de valuri,

 

                        Se nalţă, dar recad

                        Şi murmură-ntr-una,

                        Când pe păduri de brad

                        Alunecă luna.

 

                        Şi nimeni-n urma mea

                        Nu-mi plângă la creştet,

                        Doar moartea glas să dea

                        Frunzişului veşted.

 

                        Să treacă lin prin vânt

                        Atotştiutoarea,

                        Deasupra-mi teiul sfânt

                        Să-şi scuture floarea.

 

                        Cum n-oi mai fi pribeag

                        De-atunci înainte,

                        M-or troieni cu drag

                        Aduceri aminte,

 

                        Ce n-or şti că privesc

                        O lume de patimi,

                        Pe când liane cresc

                        Pe singurătate-mi.