Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
De-aş muri ori de-ai muri

                        C-o bucurie tristă te ţin acum în braţe.

                        Privire în privire şi sân la sân trăim,

                        Şi gura ta-mi surâde, şi ochii tăi mă-nvaţă

                        Când ţinem fericirea pe sân cum s-o iubim.

 

                        Dar de-oi muri vreodată, copilă gânditoare,

                        Crezi c-o să-ncet din stele mai mult a te iubi

                        Şi-o să petrec în pace prin lumile de soare,

                        în care-oi dăinui?

 

                        Nu, nu, copilă scumpă!… De-i auzi în noapte,

                        Când vei veghea în rugă la candela de-argint,

                        De-i auzi cum tristă aripa unei şoapte

                        Te-atinge aiurind,

 

                        De-i auzi vreo arpă sfărmată, plângătoare,

                        Vuind ca jalea neagră ce geme prin ruini,

                        Să ştii că prin a nopţii de întuneric mare,

                        La tine, înger, vin!

 

                        Şi să-mi deschizi fereastra, să trec o boare sântă

                        Prin oalele uitate de veştejite flori,

                        Să mângâi cu suflarea-mi a ta faţă pălindă,

                        Ochii tăi gânditori.

 

                        Dar de-i muri tu, înger de palidă lumină,

                        O, ce m-aş face-atuncea, mărite Dumnezeu?

                        O să te plâng cu vântul ce fluieră-n ruină

                        în rece zborul său?

 

                        Înger venit din ceruri, oi plânge al tău nume,

                        L-oi semăna-n flori palizi şi-n stelele de foc,

                        Cânta-te-aş ca şi râul cel scuturat de spume

                        în nopţi ce stau pe loc.

 

                        Şi aş primbla durerea-mi pe mări necunoscute,

                        Prin stânci ce stau în aer, prin munţi cu cap de fier,

                        Prin selbele bătrâne şi prin pustii tăcute –

                        Prin nourii din cer.

 

                        Pân-ce bătrân şi palid, cu cap pleşuv ca stânca,

                        Aş rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun’

                        Şi aş culca în piatră inima mea adâncă,

                        Cu dorul ei nebun.