Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Daţi-mi arpă de aramă

                        Daţi-mi arpă de aramă

                        Dar cu strunele de fier

                        Căci să cânt acuma cer

                        Ca un vânt ce se sfarmă

                        Printre stânci de-ngheţ şi ger.

 

                        Daţi-mi arpă de aramă

                        Pe-a mea frunte crengi de brad

                        Voi să cânt ca largul vad

                        Sau c-a lumii sântă dramă

                        Sau ca răcnetul din iad.

 

                        Daţi-mi cupa cea de piatră

                        Dar umpleţi cu sânge roşi

                        Din duşmanii fioroşi

 

                        ……………………………

 

                        Voi să cânt în poezie

                        De-acei timpi urâţi păgâni

                        Când strămoşii cei bătrâni

                        Se luptau cu bărbăţie

                        Şi-i dau nume „La români!”

                        La români! Popor de fală

                        Cap de geniu, piept de foc

                        Cu judeţul de proroc

                        Dar cu inimă regală

                        Şi cu flamuri de noroc.

 

                        Câţi maghiari cu cap de câne,

                        Câţi tătari cu ochii mici,

                        Câte limburi de peltici

                        S-au zdrobit de stânci bătrâne

                        Ce veghează înc-aici.

                        Câte ginţi cu limba slavă

                        Au venit şi-au revenit

                        Dar cu toţi s-au nimicit,

                        O câmpie de otavă

                        Sub al coastei fier negrit.

 

                        Daţi-mi arpa în rugină

                        Să mai cânt zguduitor

                        De-al românilor popor

                        Şi-de-al ţării cei române,

 

                        Şi de-al secolelor dor!

                        Ce să cânt, fii de-armonie,

                        Ce să cânt ca să vă-ntrec

                        Şi-n durere să mă-nec

                        Căci cântarea mi-e stafie

                        Pieptu-i rece, capul sec!

 

                        Să cânt naţiei ce vie

                        Poartă jugul cel de lemn

                        Sub al barbarilor semn,

                        Multe semne de sclavie

                        Şi de viaţă nici un semn.

 

                        Să cânt ţării…

                        Legii făr’ de Dumnezeu!

                        Să cânt frunţii de ateu

                        Ce reneagă tată, mamă

                        Şi-i ca duşmanul mai rău?