Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Dacă iubeşti fără să speri

                        Dacă iubeşti fără să speri

                        De-a fi iubit vreodată,

                        Se-ntunecă de lungi păreri

                        De rău viaţa toată.

 

                        Şi-ţi lasă-n suflet un amar

                        Şi în gândiri asemeni,

                        Căci o iubire în zadar

                        Cu moartea-i sor- de gemeni.

 

                        Dar vindecarea la dureri

                        În piept, în partea stângă-i,

                        De-acolo trebuie să ceri

                        Cuvinte să te mângâi.

 

                        Acolo afli adăpost

                        Oricâte se întâmple,

                        Ca ş-un amor care-ar fi fost

                        Viaţa ta o împle.

 

                        Căci un luceafăr răsărit

                        Din liniştea uitării

                        Dă orizon nemărginit

                        Singurătăţii mării.

 

                        Şi ochiul tău întunecat

                        Atunci îl împle plânsul,

                        Iar ale vieţii valuri bat

                        Călătorind spre dânsul.

 

                        Şi dau cadenţe de nespus

                        Durerii tale lunge,

                        Pe când luceafărul e sus

                        Ca să-l nu-l poţi ajunge.

 

                        Zâmbeşte trist cu raze reci

                        Speranţelor deşarte:

                        În veci iubi-o-vei, în veci

                        Va rămânea departe.

 

                        Ş-a tale zile-or fi cum sunt,

                        Pustii ca nişte stepe;

                        Iar nopţile de-un farmec sfânt

                        Ce nu-l mai poţi pricepe.