Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Criticilor mei

                        Multe flori sunt, dar puţine

                        Rod în lume o să poarte,

                        Toate bat la poarta vieţii,

                        Dar se scutur multe moarte.

 

                        E uşor a scrie versuri

                        Când nimic nu ai a spune,

                        Înşirând cuvinte goale

                        Ce din coadă au să sune.

 

                        Dar când inima-ţi frământă

                        Doruri vii şi patimi multe,

                        Ş-a lor glasuri a ta minte

                        Stă pe toate să le-asculte,

 

                        Ca şi flori în poarta vieţii

                        Bat la porţile gândirii,

                        Toate cer intrare-n lume,

                        Cer veştmintele vorbirii.

 

                        Pentru-a tale proprii patimi,

                        Pentru propria-ţi viaţă,

                        Unde ai judecătorii,

                        Ne’nduraţii ochi de gheaţă?

 

                        Ah! atuncea ţi se pare

                        Că pe cap îţi cade cerul:

                        Unde vei găsi cuvântul

                        Ce exprimă adevărul?

 

                        Critici voi, cu flori deşerte,

                        Care roade n-aţi adus –

                        E uşor a scrie versuri

                        Când nimic nu ai de spus.