Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Copii eram noi amândoi…

                        Copii eram noi amândoi,

                        Frate-meu şi cu mine.

                        Din coji de nucă car cu boi

                        Făceam şi înhămam la el

                        Culbeci bătrâni cu coarne.

 

                        Şi el citea pe Robinson,

                        Mi-l povestea şi mie;

                        Eu zideam Turnul Babilon

                        Din cărţi de joc şi mai spuneam

                        Şi eu câte-o prostie.

 

                        Adesea la scăldat mergeam

                        În ochiul de pădure,

                        La balta mare ajungeam

                        Şi l-al ei mijloc înotam

                        La insula cea verde.

 

                        Din lut acolo am zidit,

                        Din stuful des şi mare,

                        Cetate mândră la privit,

                        Cu turnuri mari de tinichea,

                        Cu zid împresurată.

 

                        Şi frate-meu ca împărat

                        Mi-a dat mie solie,

                        Să merg la broaşte neapărat,

                        Să-i chem la bătălie –

                        Să vedem cine-i mai tare.

 

                        Şi împăratul broaştelor,

                        C-un oacaca de fală,

                        Primi – porunci oştilor.

                        Ca balta s-o răscoale.

                        Şi am pornit război.

 

                        Vai! multe broaşte noi am prins

                        – Îmi pare chiar pe rege –

                        Şi-n turnul negru le-am închis,

                        Din insula cea verde.

                        Spre sar-am făcut pace

 

                        Şi drumul broaştelor le-am dat,

                        Săltau cu bucurie,

                        În balt-adânc s-au cufundat

                        Ca să nu mai revie.

                        Noi am pornit spre casă.

 

                        Atunci răsplata am cerut

                        Pentru a mele fapte –

                        Şi frate-meu m-a desemnat

                        De rege-n miazănoapte

                        Peste popoare indiene.

 

                        Motanul alb era vistier,

                        Mârzac cel chior ministru –

                        Când de la el eu leafa-mi cer,

                        El miaună sinistru.

                        Cordial i-am strâns eu laba.

 

                        Şi împăratul milostiv

                        Mi-a dat şi de soţie

                        Pe fiica lui cu râs lasciv

                        Şi ţeapănă, nurlie,

                        Pe Tlantaqu-caputli.

 

                        Am mulţămit cu-n umil semn,

                        Drept mantie o-prostire –

                        M-am dus l-amanta mea de lemn,

                        În sfânta mănăstire,

                        Într-un cotlon de sobă.

 

                        Şi ah! şi dragă-mi mai era!

                        Vorbeam blând cu dânsa,

                        Dară ea nu-mi răspundea

                        Şi de ciudă eu atunci

                        Am aruncat-o-n foc.

 

                        Şi pe şură ne primblam

                        Peste stuf şi paie

                        Şi pe munţi ne-nchipuiam.

                        Cu fiece bătaie

                        Mărşileam alături.

 

                        Şi pe cap mi se umfla

                        Casca de hârtie.

                        O batistă într-un băţ,

                        Steag de bătălie.

                        Cântam: Trararah!

 

                        Ah! v-aţi dus visuri, v-aţi dus!

                        Mort e al meu frate.

                        Nimeni ochii-i n-a închis

                        În străinătate –

                        Poate-s deschişi şi-n groapă!

 

                        Dar ades într-al meu vis

                        Ochii mari albaştri

                        Luminează – un surâs

                        Din doi vineţi aştri

                        Sufletu-mi trezeşte.

 

                        Eu? Mai este inima-mi

                        Din copilărie?

 

                        ………………………………

 

                        Ah! îmi îmblă ades prin gând

                        O cântare veche.

                        Parcă-mi ţiuie-aiurind

                        Dulce în ureche:

                        Lume, lume şi iar lume!