Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS
Sondaj: poezii de vară
sau poezii despre şcoală
SEOlium - promovare şi optimizare

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Ce te legeni…

                        - “Ce te legeni, codrule,

                        Fără ploaie, fără vânt,

                        Cu crengile la pământ?”

                        - “De ce nu m-aş legăna,

                        Dacă trece vremea mea!

                        Ziua scade, noaptea creşte

                        Şi frunzişul mi-l răreşte.

                        Bate vântul frunza-n dungă -

                        Cântăreţii mi-i alungă;

                        Bate vântul dintr-o parte -

                        Iarna-i ici, vara-i departe.

                        Şi de ce să nu mă plec,

                        Dacă păsările trec!

                        Peste vârf de rămurele

                        Trec în stoluri rândunele,

                        Ducând gândurile mele

                        Şi norocul meu cu ele.

                        Şi se duc pe rând pe rând,

                        Zarea lumii-ntunecând,

                        Şi se duc ca clipele,

                        Scuturând aripile,

                        Şi mă lasă pustiit,

                        Veştejit şi amorţit

                        Şi cu doru-mi singurel,

                        De mă-ngân numai cu el!”