Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Ce şopteşti atât de tainic…

                        Ce şopteşti atât de tainic,

                        Tu, izvor de cânturi dulci?

                        Repezind bălaia undă,

                        Floarea ţărmului o smulgi.

 

                        Şi o duci, o duci cu tine,

                        Vâjâind încet pe prund;

                        Ale tale unde floarea

                        Cine ştii unde-o ascund?

 

                        Astfel trece şi viaţa-mi,

                        Dar o floare-n valuri nu e,

                        Nici nu spun ca tine doru-mi

                        Nimăruie, nimăruie.

 

                        Ci eu trec tăcut ca moartea,

                        Nu mă uit la vechii munţi;

                        Scrisă-i soarta mea în creţii

                        Întristatei mele frunţi.

 

                        Numai colo, unde teiul

                        Lasă floarea-i la pământ,

                        Eu încep să mişc din buze

                        Şi trimit cuvinte-n vânt.

 

                        Vis nebun, deşarte vorbe!

                        Floarea cade, rece cântu-i

                        Şi eu ştiu numai atâta

                        C-aş dori odată să mântui!