Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Către Mercur

                        O, Mercur, a cărui poveţe deprins-au

                        Amphion, urnind după cântecu-i pietre,

                        Şi tu liră, care-n cald avânt din şapte

                        Coarde suna-vei

 

                        Templelor, ospeţelor mari amică –

                        Nu c-altădată, fără de grai – o, spune-mi

                        Cântul, cărui neînduplecata Lyde-i

                        Plece urechea.

 

                        Ea ca mânza tretină-n câmp se joacă,

                        S-o atingi chiar neîngăduind. Nu ştie

                        Rostul nunţii; crudă rămâne pentru-a

                        Soţului patimi.

 

                        Tigri după tine se iau şi codri,

                        Râul care fuge spumând opri-l-ai,

                        Alintându-l, fere-ndărăt portarul

                        Orcului groaznic,

 

                        Cerber ce cu sute de şerpi în creştet

                        Ca ş-al furiilor, exală ciumă

                        Pe când spume fac şi venin tustrele

                        Limbile gurii.

 

                        Chiar Ixion, Tytios chiar în silă

                        Au zâmbit, deşartă rămas-au urna,

                        A lui Danau fiice auzind cântarea-ţi

                        Fermecătoare.

 

                        Lyde ascultă crimele-acelor fiice,

                        Căci pedeapsa lor e să umple vasul,

                        Ce de-a pururi fără de fund se scurge –

                        Soarta-ndelungă

 

                        Urmăreşte crimele mari în iad chiar:

                        Căci păcat mai nelegiuit putea-s-ar

                        Decât moarte soţilor lor cu aspru

                        Fier să le dea?

 

                        Una numai, demnă de-a nunţii faclă,

                        Vicleni frumos pe cumplitu-i tată,

                        Strălucind vestită de-atunci prin secole,

                        Nobila fiică!

 

                        „Scoli – ea zise, tânărul soţ trezindu-şi –

                        Scoli să nu-ţi dea somnul de veci de unde

                        N-aştepţi. Fugi de socru-tău, de surori ce

                        Fără de lege,

 

                        Ca leoaice cari surprind juncanii,

                        Mirii lor ucid… numai eu mai blândă

                        Nici în tine dau, nici voi a te ţine-n

                        Negrele ziduri…

 

                        M-o încărca părintele meu cu lanţuri

                        Pentru că-ndurare avui de un biet om

                        Sau pe un vas trimite-mă-va departe-n

                        Câmpii numidici.

 

                        Fugi oriunde ochii te duc ori vântul

                        Până-i noapte, până veghează Venus,

                        Mergi cu bine. Ţine-mă minte… sapă-un

                        Vers pe mormântu-mi.