Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Cărţile

                        Shakespeare! adesea te gândesc cu jale,

                        Prieten blând al sufletului meu;

                        Izvorul plin al cânturilor tale

                        Îmi sare-n gând şi le repet mereu.

                        Atât de crud eşti tu, ş-atât de moale,

                        Furtună-i azi şi linu-i glasul tău;

                        Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe

                        Şi-nveţi un ev cum poate să te-nveţe.

 

                        De-aş fi trăit când tu trăiai, pe tine

                        Te-aş fi iubit atât – cât te iubesc?

                        Căci tot ce simt, de este rău sau bine,

                        – Destul că simt – tot ţie-ţi mulţumesc.

                        Tu mi-ai deschis a ochilor lumini,

 

                        M-ai învăţat ca lumea s-o citesc,

                        Greşind cu tine chiar, iubesc greşeala:

                        S-aduc cu tine mi-este toată fala.

 

                        Cu tine da… căci eu am trei izvoare

                        Din care toată mintea mi-o culeg:

                        Cu-a ta zâmbire, dulce, lină, clară

                        A lumii visuri eu ca flori le leg;

                        Mai am pe-un înţelept… cu-acela iară

                        Problema morţii lumii o dezleg;

                        Ş-apoi mai am cu totul pentru mine

                        Un alt maestru, care viu mă ţine…

 

                        Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e.

                        El e modest şi totuşi foarte mare.

                        Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie

                        La nebunii – tot înţelept îmi pare.

                        Şi vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie.

                        Nici el nu vrea să-l ştie orişicare,

                        Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n braţe

                        Şi decât tine mult mai mult mă-nvaţă!