Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Care-o fi în lume…

                        – Care-o fi în lume şi al meu amor?

                        Sufletul întreabă inima cu dor.

 

                        Va fi mănăstirea cu zidiri cernite,

                        Cu icoane sânte şi îngălbenite,

 

                        Va fi vitejia cu coif de aramă

                        L-ale cărei flamuri patria te cheamă,

 

                        Ori va fi o dulce inimă de înger

                        Să mângâie blândă ale mele plângeri?

 

                        L-am cătat în lume. Unde o să fie

                        Îngerul cu râsul de-albă veselie?

 

                        Unde o să-l caut, mare Dumnezeu…

                        Poate-i vreo fantasm-a sufletului meu?

 

                        Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu

                        Îmi arat-adesea dulce chipul său,

 

                        Căci oglinda-i rece îmi arat-o zeie

                        Cu suflet de înger, cu chip de femeie,

 

                        Dulce şi iubită, sântă şi frumoasă,

                        Vergină curată, steauă radioasă,

 

                        Şi să mă iubească, s-o iubesc şi eu,

                        Să-i închin viaţa sufletului meu.

 

                        Dar ce râde lumea? Ce râde şi spune?

                        „Femeia nu este ce crezi tu, nebune.

 

                        Faţa ei e-o mască ce-ascunde-un infern

                        Şi inima-i este blestemul etern,

 

                        Buza ei e dulce, însă-i de venin,

                        Ochiu-i te omoară, când e mai senin.

 

                        Şi-apoi ce-i amorul? Visu-i şi părere,

                        Haina strălucită pusă pe durere”.

 

                        Dar dacă e astfel, unde-i a mea zână

                        Cu chipul de înger muiat în lumină?

 

                        – N-a fost niciodată. De-a fost vreodată,

                        Atunci în mormântul cel rece o cată.

 

                        De n-a fost – imagină-ţi singur în tine

                        Un înger din ceruri cu aripi senine,

 

                        Pe care deodată cu sufletul tău

                        Pe lume-l trimise de sus Dumnezeu

 

                        Şi care-nainte de a-l întâlni tu,

                        În sufletul morţii fiinţa-şi pierdu.

 

                        Şi cântă pe-ăst înger de dulce amor

                        Şi plânge-l cu jale şi plânge-l cu dor;

 

                        Din sufletu-ţi rece tu fă o grădină

                        Cu râuri de cânturi, cu flori de lumină;

 

                        Colo-n cimitirul cu cruci risipite

                        Te primblă adese cu gânduri uimite;

 

                        Alege-ţi o cruce, alege-un mormânt

                        Şi zi: Aici doarme amorul meu sânt;

 

                        Şi cântă la capu-i şi cântă mereu:

                        Dormi dulce şi dusă, tu, sufletul meu!