Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Cântecul lăutarului

                        Ca povestea cea sărmană

                        Care nimeni n-o-a-nţeles,

                        Trec prin vremea tristă, vană,

                        Cum prin secole un eres.

 

                        Sunt ca lira spartă-n stâncă,

                        Sunt ca glasul din pustii,

                        Sunt ca marea cea adâncă,

                        Sunt ca moartea între vii.

 

                        Dintre chinuri ce mă-neacă

                        Eu sorbeam mirul curat,

                        Cum o lebădă se pleacă

                        Bând din lacul îngheţat.

 

                        Dar cu moartea cea adâncă

                        Azi eu schimb al vieţii-mi gând,

                        Am fost vultur pe o stâncă,

                        Fire-aş cruce pe-un mormânt!

 

                        Care-i scopul vieţii mele,

                        De ce gându-mi e proroc,

                        De ce ştiu ce-i scris în stele,

                        Când în van lumea o-nvoc.

 

                        Crucea-mi pară gânditoare,

                        Parca arz-a vieţii-mi tort,

                        Căci prin neguri mormântare

                        Voi să văd faţa-mi de mort.

 

                        Doar atunci când prin lumine

                        M-oi sui la Dumnezeu,

                        Veţi gândi şi voi la mine

                        Cum am fost în lume eu.