Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Când…

                        Când luna prin nouri pe lume veghează,

                        Când fiece undă se-mbracă c-o rază,

                        Când cântă al somnului ginii nătângi –

                        Tu tremuri şi plângi.

 

                        Când luna aruncă o pală lumină

                        Prin merii în floare-nşiraţi în grădină,

                        La trunchiul unuia pe tine te-aştept –

                        Visând de deştept.

 

                        Când soarele arde şi ceru-i văpaie,

                        Pe-a lacului valuri profunde bălaie,

                        Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg –

                        La tine alerg.

 

                        Când vântul e-o taină, când frunza e mută,

                        Misterul surâde prin lumea tăcută,

                        Culeg pe-a ta frunte sublime visărei –

                        Pe ochi sărutări.

 

                        Amorul îşi moaie aripile-i stinse,

                        Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ţi plânse,

                        Şi fruntea mea pală pe pieptu-ţi aşezi, –

                        Surâzi şi veghezi.

 

                        Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea

                        Cu lacrimi pe care le naşte durerea,

                        Nebună copilă cu-amorul ceresc, –

                        O, cât te iubesc!