Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Când se juca Elisa Muller…

                        Pe genunchii-mi te-am purtat.

                        Ţi-am privit în faţă,

                        Ochii-mi ochii-ţi a cătat,

                        Gura-mi, buza-ţi creaţă –

                        Şi m-am pus pe sărutat.

                        Cine mă învaţă?

 

                        Ca o mamă blând şi lin

                        Ce-un copil răsfaţă,

                        Mângâiat-ai fruntea mea

                        Şi m-ai strâns în braţe.

                        Ah, cât te iubesc de mult!

                        Cine mă învaţă?

 

                        Eu mă duc, te părăsesc –

                        Nu mă privi şuler,

                        La spectacol mă pornesc,

                        Stai să-mi văd de guler.

                        În teatru românesc

                        Azi e Elisa Müler.

 

                        Un copil netrebnic sunt –

                        Spune-mi-o apăsată.

                        Mi-ai legat acest cuvânt

                        De viaţa-mi toată,

                        Mi l-ai dat roşind, plângând

                        Când ai fost – ciudată.

 

                        Ah, surâde-mi înc-un pic

                        Şi nu-mi fi ursuză.

                        Căci cu degetul cel mic

                        Te ating pe buză.

                        Şi şopteşte-mi un nimic

                        Nimeni să n-audă.

 

                        Astăzi e duminecă.

                        Pac! şi una bună.

                        Eu te las şi bine că

                        Mi te las nebună…

                        Trage-te de mânecă…

                        Ce ştii de-i minciună.

 

                        Nici nu ştii, o, turturea,

                        Ce-mi auz de-a bine.

                        Tu gândeşti cine ştii ce

                        Şi te uiţi la mine.

                        Ah, iubită mititea,

                        Cum te-ador pe tine!

 

                        Un nimic, un cuvinţel,

                        Spus după perdea,

                        E o piatră de inel,

                        E a nopţii neauă,

                        Arde-atât, încât cu el

                        Aş aprinde-o stea.

 

                        Ş-apoi taci ca nu cumva

                        Să audă-o floare

                        C-ai şoptit aşa ceva:

                        Din ascunzătoare

                        S-ar roşi – mai, mai aşa

                        Cum o oarecare.

 

                        Cum te uiţi aşa, năuc,

                        Şi-n gândiri te-nsinguri,

                        Eşti tu ziua lângă nuc,

                        Eşti tu noaptea-n crânguri,

                        Să te iau şi să te duc,

                        Să fim numai singuri.

 

                        Ş-atunci n-om vorbi defel:

                        Vorba este pleavă.

                        Când se iubesc doi astfel

                        – Inimă bolnavă –

                        Atunci tac, tac cuminţel,

                        Noaptea în dumbravă.