Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Ca şi Stoa, ce pretinde…

                        Ca şi Stoa, ce pretinde

                        Să fim mândri şi integri,

                        Când plutesc deasupra noastră

                        Cu-a lor visuri ochii negri;

 

                        Ca şi basmele păgâne

                        De iubire ce-ard himeric

                        Cu nesaţiul lor de visuri

                        Şi cu-atâta întuneric;

 

                        Când atraşi de a lor noapte

                        Ne suntem străini de lume,

                        Duşi pe marginea uitării

                        De-un avânt fără de nume;

 

                        Când gândire nu mai este

                        Şi când inima e tristă

                        Şi afară de-acel farmec

                        Când nimic nu mai există:

 

                        Părăsesc şi veac şi ţară

                        Pentru umeri de femeie

                        Şi o rog astfel în jeţu-i

                        Dulce locului să steie,

 

                        Să mă pierd privind-o vecinic

                        De la creştet la picioare,

                        Mândră ca o-împărăteasă,

                        Caldă, cu senin de soare,

 

                        De pe ochii-i să ridice

                        Languroase lunge gene,

                        Să-ngenunchezi înaintea zânei

                        Venus Anadyomene,

 

                        Genele dând întuneric

                        Voluptos căutăturii,

                        Iar gropiţele cochete

                        Dulci râd la mijlocul gurii.