Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Ah, mierea buzei tale

                        Ah, mierea buzei tale am gustat-o,

                        A buzei tale coapte, amorul meu;

                        Zăpada sânului eu am furat-o,

                        De ea mi-am răcorit suflarea eu;

                        Ah, unde eşti, demonico, curato,

                        Ah, unde eşti să mor la sânul tău!

 

                        Ce sunt eu azi? – o frunză, o nimică.

                        Şi-mi pare că am fost un împărat;

                        Simţirea care sufletu-mi despică

                        E ca şi când o lume mi-a furat;

                        Ah, mierea buzei tale, păsărică,

                        Am nebunit de când o am gustat!

 

                        Ah, cum nu eşti, să-ţi mistuiesc viaţa,

                        Să-ţi beau tot sufletul din gura ta,

                        Să-ţi sorb lumina până ce-or fi de gheaţă

                        Frumoşii-ţi ochi – să-ţi devastez aşa

                        Tot ce tu ai frumos… o, mă învaţă

                        Să te ucid cu respirarea mea!

 

                        Să murim amândoi… La ce trăiesc eu,

                        La ce trăieşti tu pe a lumii spume?

                        Sărmane inimi închegate-n vreme,

                        Sărmane patimi aruncate-n lume;

                        Ah, să murim, nu plânge, nu te teme.

                        Că undeva s-afla al nostru nume!

 

                        Încet, încet… să ne culcăm în raclă,

                        Încet de pe pământ ne-om furişa.

                        O, stinge a privirii tale faclă,

                        Închide ochii tăi… aşa, aşa;

                        Ce bine e să dormi adânc în raclă,

                        Să dormi adânc, să nu mai ştii ceva.

 

                        Iubito, vremea-n loc să steie,

                        Să stingă universu-ntreg în noi:

                        O rază încă, încă o scânteie,

                        Ş-apoi dispare tot… ş-apoi, ş-apoi

                        Simt încă gândul tău iubit, femeie,

                        Ş-apoi nu vom mai fi nimic… noi doi.