Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
La căsuţa cu poveşti

                        Suflă vântul când e toamnă.

                        Ploaia bate în fereşti.

                        Amintirile ne duc

                        La căsuţa cu poveşti.

 

                        Amintirile ne-ndeamnă

                        Să mai fim odată mici…

                        Veneam, nepoţei, vreo zece.

                        În căsuţă la bunici.

 

                        Cât eşti mic mereu la joacă

                        Gându-ţi este, dar când creşti,

                        Îţi dai seama că nespuse

                        Au rămas multe poveşti…

 

                        Astăzi nu mai e bunica,

                        Nici bunicul, au plecat.

                        Nu mai este nici căsuţa,

                        Alta-n loc s-a ridicat.

 

                        Câte vorbe blânde oare,

                        Bunii au luat cu ei?

                        Câte snoave şi poveşti

                        Nu au spus la nepoţei?

 

                        Chiar de vrem a vremii roată

                        S-o întoarcem, iarăşi mici

                        Nu mai devenim vreodată.

                        Azi suntem şi noi bunici.

 

                        Casa noastră e acum

                        Cu poveşti şi snoave plină.

                        Stăm, privim în lung de drum.

                        Când nepoţii or să vină?

 

                        Timpul pleacă spre apus

                        Şi atâtea lucruri bune,

                        Mai avem încă de spus.

                        Oare toate le vom spune?

 

                        Suflă vântul, încă-i toamnă.

                        Ploaia bate în fereşti.

                        Hai grăbiţi-vă, nepoţi,

                        La căsuţa cu poveşti!