Plouă
Şi umbrela mea
E în alt troleibuz.
Unul îşi uită umbrela,
Altul mănuşile. Celălalt –
Uşa deschisă. Celălalt –
Crivăţul deschis.
Unuia, de la etajul de sus,
Îi curge uncropul pe cap.
Altuia – necurăţenia.
În magazinul de mărfuri
O domnişoară îşi uită norocul
Învelit în hârtie de staniol.
Un chirurg uită foarfecul
În abdomenul meu.
Nişte constructori
Uită neterminat drumul.
Un vânzător
Uită să ne întoarcă restul.
Ecoul uită cum să răspundă,
Spune: hau-hau în loc de hei-hei!
O minciună uită de unde vine
Şi zice că vine din rai.
Ghicitoarea uită răspunsul,
Nebunul – ce-a întrebat.
Unul îşi uită bucăţica în gură,
Altul – gura în bucăţică.
Cineva are carte
Şi uită că are şi parte.
Un poet uită-a se naşte,
Un călău uită să piară.
Plouă
Şi umbrela mea
E în alt troleibuz.
O inimă tânără uită să bată.
Un bocanc
Uită să-şi mute pintenii
Din palma frunzei căzute.
Unul se culcă
Cu pieptul pustiu,
Uitându-şi cerul afară.
Altul apucă de paloş cu mâna,
De-al lui ascuţiş,
Uitând că-i gol.
Unul uită începutul cântecului,
Altul – nişte cuvinte. Altul
Mama îşi uită.
Plouă
Şi umbrela mea
E în alt troleibuz.
Unul îşi uită ochii pe altul.
Altul – urechea lipită de uşă.
Unul uită unde se duce. Altul –
De unde vine.
Gura uită de inimă.
Ideea – de cel care o a născut.
Unul uită pe inima Hiroshimei
O bombă atomică.
Altul uită să iasă din peşteră.
Se uită o făgăduinţă,
Un jurământ.
Nişte flori
Uită să mai răsară,
Nişte izvoare uită să curgă.
Încotro, globule,
Atât de grăbit,
Încotro atât de distrat?!
* * *
Acest ţintaş
E grozav –
El îmi retează lacrima
Fără ca glontele
Să-mi atingă ochiul.
Acest ţintaş
E nemaipomenit –
El poate dintr-o ochire
Să-mi zboare mărul
Din creştet
Fără ca glontele
Să-mi zgârie ţeasta.
Acest ţintaş harnic
Ocheşte acum
În sufletul meu
Cel fluturând ca o frunză
Pe buzele mele.