Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Metafora

Lui Mircea Radu Iacoban

Beau miedul Soarelui
Din cupa de aur.
„Bună dimineaţa, miere de râu
Cu prundul de grâu!”

Întors în anii copii, călăresc
Calul mărului către cocori
Până când trupul său
Se umple de-o albă şi sfântă
Sudoare: de flori.
Mă uit
Cum fire de-argint, lichide,
Leagă cerul de pământ.

Admir mireasa
Teiului înflorit:
Albina.
La fel şi rotunda planetă
A florii-soarelui
Cu cea mai deasă şi calmă,
Cu cea mai cucernică şi unită
Populaţie.

Văd iarba de vânt speriată
Şi surâd unei dulci amintiri.
O fac să necheze
Pe cea care mi-e dragă
Şi nu e în tot nesfârşitul
Cântec mai drag
Ca ţipătul ei.

Sălbătăciuni mici şi dragi,
Îmi arunc în apă copiii,
În adânca, strălimpedea
Apă a graiului –
Să văd cum înoată.

În drum spre oraş
Venind de la ai mei cei ai ţărânei,
Îmi las capul
Pe caldul obraz al pâinii
Coaptă de sora
Şi simt cum somnul mă fură.

Îmi las pe genunchi
Ostenitele braţe spre seară.
Ca două ramuri tăioase de brad
Care-au arat
Omătul sălbatic pe munţi,
Vijelia.
Bucurii simple,
Dar care dorul de viaţă-mi aprind.

Şi nu există moarte!
Pur şi simplu cad frunzele
Spre a ne vedea mai bine
Când suntem departe.