Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Interior

Zice corbul negru,
Negru ca un hau:
– Tu de ce iertării
Nu pleci capul tău?

– N-am spurcat fântână,
N-am răpit lăicer,
Corbule, iertare
Eu de ce să-ţi cer?

Zice corbul negru,
Corbul uneori:
– Sus de ce ţii capul,
De ce nu-l cobori?

– N-am ucis pe nimeni,
Numai am născut,
De ce-aş merge oare
Gârbov şi scăzut?

Vine corbul, suflă
Într-un colţ de nai,
Întrebând ironic:
„Tot mai cânţi? Ei, hai!”

– Cum să nu-mi cânt draga
Şi izvorul clar?
N-am ucis pe nimeni,
Nici pe tine chiar!

Zice corbul negru,
Cel în mine stând,
Câte vrei şi nu vrei
Zice ani la rând.

Şi eu ani de-a rândul
Zic înverşunat
C-am să-l dau afară
Şi-ncă nu l-am dat.

* * *

Ascultă, mulgătorule de zăr
Şi cocoşatule sub temenele!
Eu ştiu că stai ca viermele în măr
În miezul vorbei şi suflării mele.

Eu ştiu. Deşi-al minciunii păr rărit
Îl prinzi abil în vreo locală spelcă
Şi cânţi şiragul chiar, de mărgărit,
Şi-ţi pui şi vechea doină ca pestelcă.

O Iuda eşti! Cu Iuda te compar
Ce, după ce mi-ai pustiit şi cina,
Iubirii mele ce-o urăşti barbar
Ca unei boli îi pipăi lung pricina.

Mi-o dai şi la roentgen din când în când
Şi-i cercetezi şi măduva şi coasta.
Iar eu mai cânt de maică şi pământ
Se cere oare voie pentru asta?!

Iar eu mai cânt! Nimica alt’ nu cer!
Iar eu mai cânt de lumea cea frumoasă
Sub trandafirul grijilor, din cer,
Cu lumânarea liniştii pe masă.

De pace dornic sunt şi de târziu,
Ci flacăra se-agită a curmare.
Ascultă, omuleţule, eu ştiu,
Eu ştiu că tu îmi sufli-n lumânare.