Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Inscripţie pe stâlpul porţii

De codru şi izvor legaţi
Şi fraţi planetei noastre-ntregi,
Suntem cu rana aliaţi.
Dar voi? Cu cine?! Cu ce legi?!
Cu ura pentru-al nostru grai,
Cu ura pentru-al nostru plai
Ce v-a primit frumos – pe câţi! –
Iar voi aşa ne mulţumiţi…

În raza candelei mereu
Sub care sufăr şi creez
Noi ne unim cu Dumnezeu.
Dar voi?! Cu cine?! Cu ce crez?!
Cu ura pentru tot ce-i sfânt,
Cu ura pentru-acest pământ
Ce v-a primit frumos – pe câţi! –
Iar voi aşa ne mulţumiţi…

Ai noştri sunt aceşti stejari –
Aşa străbunii mari ne spun.
Suntem cu dânşii solidari.
Cu cine voi?! Cu ce străbun?!
Cu ura pentru-al nostru prag.
Cu ura pentru-acest meleag
Ce v-a primit frumos pe – câţi! –
Iar voi aşa ne mulţumiţi:
Tot cu „baran” şi cu „ţigan”
De parc-aţi fi de-ntâiul sort,
Iar ceilalţi – pleavă sau ciurlan,
Pătând al vostru falnic port.
Voi care spuneţi supăraţi,
Că ne hrăniţi şi ne-mbrăcaţi,
C-aţi dus pe umeri un război,
De parcă nu l-am dus şi noi;

Că-n mod neîndoielnic, cert,
(Aşa ne spuneţi deseori)
Am fost în toate un deşert,
Iar voi l-aţi semănat cu flori…
De parcă n-am avea din moşi
Un Cânt, un Toma Alimoş,
Un Ştefan sau un Cantemir,
Iar sus Luceafărul martir.

Vă credeţi prea de tot grozavi
Şi vă uitaţi chiorâş la Prut
Ce în ai noştri ochi jilavi
Cu toată apa a-ncăput;
Pe-a cărui valuri ce ne dor
Se scutură de-atâta dor
Toţi teii lui Mihai cel drag
Si-ntregul doinelor şirag.

Da, suntem mioritic neam,
Venim din Marele Poem,
Noi nu râvnim alt Râu şi Ram
Şi altă vină nu avem
Decât aceea, domnii mei,
De-a va primi cu vin şi miei,
Cu „Să trăiască!” „Să trăiţi!”,
Iar voi aşa ne mulţumiţi:

Cu ţâfnă, cu-njosiri, cu zoi
Şi cu venin ce şerpi îl scuip,
Şi asta chiar în prag la noi,
În propriul, tristul nostru cuib.
Răbdăm. Dar totul, negreşit,
Pe lume are un sfârşit,
Un capăt toate au sub cer:
Răbdare, umilinţe, tăceri…

Da, totul are un sfârşit!
Suntem. Venim. Am răsărit!