Ce vină
Lui Ion Caţaveica
Ce vină secera are?!
Ţin minte cum, dedemult,
Mama, ca pe-un copil,
În bucăţi vechi de pânză
Cu dragoste o învelea.
Nu dânşii, nu ei – noi
Cu ea spre ţărani
Ne plecăm!
Ce vină are ciocanul?!
Ţin minte cum, dedemult,
Tata, ca unui câine bătrân,
O căsuţă de lemn i-a făcut.
Nu dânşii, nu ei – noi
Fierul cu el am bătut!
Ce vină au stelele
Deasupra noastră arzând,
Stelele care
În ochii îndrăgostiţilor
Se oglindesc?!
Nu dânşii, nu ei – Domnul
Le-a semănat pe cer!
Ce vina au hainele noastre
Încărcate de mâlul fântânii
Pe care afară îl aruncăm?!